După o discuție care mai bine nu avea loc m-am trezit cu o întrebare în minte ”și dacă totuși sunt un nemernic?”, dacă un for moral superior, o entitate imparțială și obiectivă s-ar uita la mine și ar zice: ”ești un nemernic”
Evident că întrebarea nu e deloc confortabilă și apare în urma unui conflict în care fiecare a aruncat cu ce a avut mai bun pentru a-l convinge pe celălalt, sau mai degrabă pentru a se convinge singur, că nu e el nemernicul în discuție, ci celălalt. (e și ăsta un fel de joc cu sumă zero – suntem setați din fabrică să intrăm repede în jocuri în care unul învinge și celălalt pierde )
Răspunsul, din punctul meu de vedere, și-l dă fiecare prin reformularea celebrului citat din Henry Ford ”indiferent dacă crezi că poți sau nu, ai dreptate” în ”indiferent dacă crezi că ești un nemernic sau nu, ai dreptate”
Greșeli prin care facem rău altora facem cu toții, nu cred că este vreun șofer care din diverse motive să nu fi fost sau să nu fi etichetat pe cineva în diverse feluri în trafic: prost, mototol și sunt sigur că și voi puteți completa lista cu multe alte cuvinte mult mai urâte decât acestea. Dar ideea este că aceste etichete lipite aiurea sunt rezultatul mai mult a percepției decât a realității, percepția noastră și a celorlalți este subiectivă, este influențată de experiențe, stări emoționale și multe altele.
Ce facem însă atunci când greșim? Continuăm să mergem pe acel drum sau tragem de volan? Sunt destule studii care arată că mărturisirea ”păcatelor” duce la un reset moral și ne permite să ne percepem ca persoane oneste și ”bune” și percepția noastră a propriei persoane va determina într-o foarte mare măsură cum vom acționa în viitor.
E unul dintre cele mai dificile lucruri în viață să ne confruntăm propriile greșeli, și cu toții facem greșeli, cu voie și fără de voie, și sunt sigur că toți am trecut prin situația în care ceea ce poate părea o greșeală la un moment dat, pe termen lung să producă efecte pozitive care altfel nu erau atinse. Greșeala, acțiunea diferită de cea ”ca la carte” a produs și o să producă descoperiri importante, dar și drame nenumărate care au lăsat mulți oameni schilodiți.
Din punctul ăsta de vedere trebuie să recunosc că oamenii religioși au noroc că ei pot spera mereu că cineva îi iartă, dar pentru cineva ca mine, căruia ideea unui moș cu barbă albă care joacă Civilization 2025 i se pare cel mult amuzantă, e un pic mai complicat. Dar după ceva ani în care am fost probabil cel mai aspru critic al meu, am învățat să fiu mai blând cu mine, mai iertător și mai milos în primul rând cu propria persoană. Mi-am pus de multe ori sentințe capitale în loc să mă mângâi și să îmi zic ”o să treacă și asta”. Dar să revin la întrebare ”dacă, totuși, sunt un nemernic?” mi-am dat un răspuns clar că poate sunt în percepția unuia sau altuia, dar e responsabilitatea mea să nu mă uit la mine așa, să țin busola morală cu nordul clar, să mai verific diferitele influențe asupra mea și mai ales să fiu bun cu mine, căci sunt slabe șanse să fiu bun cu alții dacă nu sunt bun cu mine și e foarte probabil ca atunci când eu mă biciui în forumul meu interior, atunci când văd pe altul că face o greșeală, să mă năpustesc cu biciul pe el. Și dacă vrem să facem o lume mai bună, să începem mai de aproape, noi cu noi, să fim mai buni cu noi și sunt șanse să fim mai buni și cu ceilalți.